So long and thanks for all the fish

Privind orizontul contextului, îl văd strălucind, o fâșie pulsatilă de culori calde, e un întreg univers filiform în care într-un capăt răsare un soare palid și de-a curmezișul apune o lună sângerie.

Știu că nici 40000 de-a lungul și de-a latul, o dată și încă o dată, nu ar fi de ajuns.

După doi ani și jumătate și două bloguri consumate mi-am dat seama că ăsta nu sunt eu – cu blog personal, cu conturi pe situri de socializare, cu lucruri de împărtășit prin ciripituri de maxim 140 de caractere, cu un șir constant de văicăreli de dor și jale. Nu. Le las pe toate așa cum sunt în acest moment, nu șterg și nu dezactivez nimic. Doar că or să se acopere cu pânză de păianjeni și rugină. Și poate că am se le curăț cândva. Dar acum, vorba minunatului Douglas Adams, so long and thanks for all the fish!