Gândul zilei
Jumătate de kilogram de roșii cherry, luate de la cumătra din piață și chiar având dimensiunea tizului lor, după cum am explicat cumătrului care se minuna ce’s chichinețele alea, înseamnă mai mult decât suficiente proiectile cu care ți-aș bombarda mașina, cu urletul imaginar al unor V2-uri de care și Pynchon ar fi mândru, mai ales acum că a apărut și în română măgăoaia* lui indescifrabilă a cărei versiune englezească zace la fundul teancului de cărți de pe noptiera mea, mașină pe care n-am s-o găsesc niciodată întâmplător, așa cum închipui, parcată pe o oarecare stradă, perfect curată și perfect aliniată cu bordura, perfectă cum nicio altă mașină nu poate fi, dar pe care eu totuși mi-o imaginez așteptând docilă până ce mi-aș epuiza fiecare gând și amăgire pe ziua de astăzi împodobind-o cu zemoasele fructe**, la final lăsând sub ștergătoare un bilețel făcut din carnețelul încă neîntinat pe care îl tot plimb cu mine, care ar citi cam așa: „Cu prea mult drag, C.” și ar avea desenată o tomată ucigașă***. Inutilitatea actului și mai ales a gândului este poate motivul pentru care în mintea mea povestea s-ar desfășura pe Pizza Pie****.
* Thomas Pynchon, Curcubeul gravitației
*** Attack of the Killer Tomatoes, 1978
